Generalități despre mușchii scheletici și mușchii membrului superior

Cum se prinde un mușchi de os

Majoritatea mușchilor striați scheletici sunt relativ lungi și înguști și, cu câteva excepții, ambele lor capete se inseră pe oase. În cazul unui mușchi scheletic tipic, un capăt se atașează printr-un tendon de un os care rămâne relativ fix, iar acest loc de atașare se numește origine. Tendonul de la celălalt capăt se atașează osului care este mobilizat de mușchi, iar acel loc se numește inserție. În general, originea se găsește mai aproape de linia mediană a corpului decât inserția.

Unii mușchi au origini și inserții multiple. Mușchiul biceps brahial al membrului superior are, de exemplu, două origini și două inserții.

Tendoanele sunt extensii ale țesutului conjunctiv ce învelește fibrele musculare, cu aspect de cilindri sau benzi. Ele variază în lungime de la mai puțin de 2 cm la mai mult de 30 cm. În unele cazuri, mușchii se atașează la oase prin tendoane plate, subțiri, sub forma unor teci, numite aponevroze. Uneori, aponevrozele se atașează la fasciile altor mușchi, și nu la oase. Aponevrozele se găsesc frecvent la mușchii care acoperă trunchiul.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Tendonul măsoară de la mai puțin de 2 cm la mai mult de 30 cm; un enunț cu „între 2 și 30 cm” e fals.

Agoniști și antagoniști

Mișcările corpului se realizează prin acțiunea a doi sau mai mulți mușchi ce acționează împreună. Bicepsul brahial flectează antebrațul la nivelul cotului, apropiind mâna de umăr. Un alt mușchi, tricepsul brahial, realizează extensia antebrațului și îndepărtează mâna de umăr.

Mușchii cu acțiune mai directă și mai puternică în timpul unei anumite mișcări se numesc prim motori sau agoniști: bicepsul brahial este agonistul mișcărilor de la nivelul cotului. Mușchii care acționează în opoziție cu agoniștii se numesc antagoniști: tricepsul brahial este antagonistul bicepsului brahial.

Mușchii mai sunt numiți flexori și extensori, dar și abductori, adductori, ridicători, coborâtori, retropulsori (retractori), antepulsori (protractori), rotatori și sfincterieni. Majoritatea mișcărilor corpului rezultă din acțiunile complexe ale unor grupe de mușchi: flexori, extensori, rotatori și alții. Revederea mișcărilor articulare din capitolul 6 ajută la înțelegerea abducției, adducției și a celorlalte mișcări produse de mușchi.

Figura nr. 9.1. Mușchii superficiali ai feței anterioare a corpului.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Din față se văd și mușchi ai spatelui, și mușchi ai gambei posterioare.

• Extensorul lung al degetelor stă pe fața anterolaterală a gambei, lateral de tibialul anterior, cu tendoane care se răsfiră spre degete.

• Frontalul e numit aici ca mușchi separat, nu ca pântecele anterior al epicranianului.

• Gastrocnemianul și solearul se văd și din față, dar numai pe conturul medial al gambei; conturul lateral rămâne al peronierului lung, al tibialului anterior și al extensorului lung al degetelor. Flexorii plantari se văd din față doar pe partea dinspre linia mediană.

• Trapezul se vede și din față, deși e mușchi al spatelui: trece peste marginea umărului, la baza gâtului, deasupra claviculei și înapoia sternocleidomastoidului.

• Vastul medial coboară mai jos decât vastul lateral, cu proeminența imediat deasupra genunchiului; între ei, pe linia mediană a coapsei, stă dreptul femural.

• Bicepsul acoperă brahialul doar la mijloc, așa că brahialul iese la vedere pe marginea laterală a brațului, spre cot.

• Pe fața medială a coapsei sunt alăturați trei mușchi lungi: adductorul lung, gracilisul și croitorul. Croitorul e singurul oblic: traversează fața anterioară a coapsei, de la marginea laterală a șoldului spre partea medială a genunchiului.

• Dințatul anterior are câte o digitație pentru fiecare coastă, pe peretele lateral al toracelui, între marginea inferioară a pectoralului mare, deasupra, și oblicul extern, dedesubt.

Figura nr. 9.2. Mușchii superficiali ai feței posterioare a corpului.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Flexorii gambei sunt exact trei: bicepsul femural, semitendinosul și semimembranosul.

• Tricepsul brahial are două pântece separabile cu ochiul liber chiar în planul superficial, pe fața posterioară a brațului, iar gastrocnemianul două capete alăturate, gemenii moletului.

• Extensorii carpului și flexorii carpului sunt mase comune pe antebraț, nu câte un mușchi.

• Occipitalul stă pe spatele craniului, deasupra și înapoia urechii, cu fibrele urcând spre bolta capului.

• Sternocleidomastoidul și oblicul extern se văd și din spate, deși sunt mușchi anteriori sau laterali: unul înconjoară gâtul, celălalt trunchiul.

• În plan superficial trapezul stă peste dorsalul mare, nu lângă el, și îi acoperă marginea superioară; dorsalului mare îi rămâne jumătatea inferioară a spatelui.

• Oblicul extern se vede pe flanc, în spațiul rămas între marginea inferioară a dorsalului mare și creasta iliacă.

• Fibrele fesierului mare merg oblic, dinspre supero-medial, de pe sacru, spre infero-lateral, spre femur, nu vertical.

• Fosa poplitee e spațiul romboidal de deasupra genunchiului: lateral o mărginește bicepsul femural, medial semitendinosul și semimembranosul, inferior cele două capete ale gastrocnemianului.

• Masa musculară a moletului se strânge într-o singură bandă subțire înainte de a ajunge pe calcaneu: tendonul calcanean e cea mai îngustă porțiune a gambei.

Tabelul de mai jos rezumă funcțiile celor mai importanți mușchi, grupați pe zone ale corpului. E cea mai densă listă din capitol și se cere știută integral: multe grile testează direct perechea zonă, funcție.

Tabelul nr. 9.1. Exemple de zone ale corpului și mușchii care le aparțin.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Fesierul mijlociu apare în tabel ca „fesier mediu”.
Dințatului anterior i se dă abducția umărului, deși el trage scapula și membrul superior spre exterior.

Mușchii umărului

Mușchii extremităților corpului leagă membrele superioare și inferioare de trunchi și controlează mișcările tuturor părților lor componente. Mișcările umărului implică și mișcările scapulei, os numit și omoplat. Mai mulți mușchi se atașează de scapulă, dar numai câțiva dintre ei sunt considerați mușchi importanți.

Cele două planșe ale toracelui adună mușchii pe care îi vei întâlni în paginile următoare:

• Pe fața anterioară a toracelui: sternocleidomastoidul, trapezul, pectoralul mare, pectoralul mic, deltoidul, dințatul anterior.

• Pe fața posterioară a toracelui: ridicătorul scapulei, trapezul, deltoidul, rotundul mic, rotundul mare, romboidul mare.

Mușchiul dințat anterior este un mușchi lat, zimțat, situat în partea laterală a toracelui. Originea lui este pe suprafața externă a primelor nouă coaste, iar inserția este pe suprafața costală a scapulei. Funcția lui este de a trage spre exterior scapula și membrul superior.

Trapezul este un mușchi lat, triunghiular, situat la nivelul spatelui. Își are originea pe osul occipital și pe apofizele mai multor vertebre, și se inseră atât pe claviculă, cât și pe scapulă. Trapezul mobilizează centura pectorală și întreaga extremitate superioară a corpului. De asemenea, rotește scapula astfel încât, în timpul abducției brațului, fosa glenoidă să se orienteze în sus (elevație).

Dorsalul mare este un mușchi al spatelui, cu originea pe apofizele mai multor vertebre toracice, iar inserția, printr-un tendon lat, pe creasta tuberculului mic. Funcția lui este de a extinde brațul și de a acționa ca antagonist al pectoralului mare.

Unul dintre mușchii mari, triunghiulari ai peretelui toracic anterior este pectoralul mare. Își are originea pe oasele și cartilajele toracelui și pe claviculă, iar inserția pe humerus. Pectoralul mare adduce brațul și formează o parte semnificativă a peretelui anterior al axilei. Acționează ca agonist al mușchiului marele dorsal în vederea adducției brațului.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Dorsalul mare e dat ca antagonist al pectoralului mare, iar pectoralul mare ca agonist al dorsalului mare, în adducția brațului. Sigur e că în abducție amândoi sunt antagoniștii deltoidului.

Mușchiul deltoid este mușchiul ce acoperă umărul. Originea lui se află pe acromion și pe claviculă, iar inserția pe humerus. Deltoidul este un abductor major al brațului și produce de asemenea flexia și extensia brațului. Atunci când deltoidul acționează ca abductor, antagoniștii lui sunt pectoralul mare și dorsalul mare.

COMPLETARE: Deltoidul este mușchiul în care se administrează frecvent vaccinurile.

Pectoralul mic este un mușchi mai mic, triunghiular, situat sub pectoralul mare. Își are originea pe coaste și se inseră pe apofiza coracoidă a scapulei. Pectoralul mic coboară umărul.

Figura nr. 9.3. Cei mai importanți mușchi ai feței anterioare a toracelui.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Pectoralul mic e complet acoperit de pectoralul mare.

• Pectoralul mic urcă oblic de pe coaste spre apofiza coracoidă, peste spațiile intercostale, ca un triunghi.

• Sensurile fibrelor sunt opuse: pectoralul mare converge lateral, spre humerus; pectoralul mic urcă în sus și lateral, spre scapulă.

• Sternocleidomastoidul se vede ca două fascicule la baza gâtului, despărțite de un mic spațiu triunghiular, câte unul pentru fiecare cap de origine, sternal și clavicular.

• Deltoidul acoperă marginea supero-laterală a pectoralului mare; între cei doi rămâne un șanț.

• Dințatul anterior se vede în plan superficial doar sub axilă, pe peretele lateral, sub marginea inferioară a pectoralului mare.

• Trapezul ajunge până la claviculă și se vede și pe această vedere anterioară, deasupra ei.

• Peretele abdominal începe imediat sub rebordul costal, fără interval.

Figura nr. 9.4. Cei mai importanți mușchi ai feței posterioare a umărului.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Sub trapez stau patru mușchi pe care planul superficial îi ascunde complet.

• Semispinalul și spleniusul capului sunt verticale, de la vertebrele gâtului până la craniu, deci mișcă capul; ridicătorul scapulei și romboidul mare sunt oblice și se opresc pe scapulă, deci mișcă omoplatul.

• Ordinea pe planul profund, dinspre linia mediană spre lateral și de sus în jos: semispinalul capului, lipit de linia mediană, spleniusul capului, ridicătorul scapulei, oblic spre unghiul superior al scapulei, și romboidul mare, între vertebre și marginea medială a scapulei.

• Rotundul mic stă deasupra rotundului mare, amândoi pe marginea laterală a scapulei, sub deltoid.

• Marele dorsal e superficial față de rotundul mare, nu invers: marginea lui superioară acoperă unghiul inferior al scapulei și capătul de jos al rotundului mare.

• Trapezul acoperă complet marginea medială a scapulei.

• Tricepsul brahial nu face parte din mușchii numiți aici, deși unele reproduceri ale figurii îl trec.

Mușchii brațului

Mușchii brațului produc atât mișcări ale umărului, cât și ale antebrațului. Cel mai superficial mușchi al brațului este bicepsul brahial. La origine, acest mușchi are două capete, unul lung și unul scurt, ambele situate pe scapulă. Se inseră pe radius și, în parte, pe țesutul conjunctiv al antebrațului. Bicepsul brahial mobilizează două articulații: la nivelul cotului produce flexia și supinația antebrațului, iar la nivelul umărului permite flexia extremității superioare.

Un mușchi voluminos al porțiunii posterioare a brațului este tricepsul brahial. Are trei capete de origine: două situate la nivelul humerusului și unul pe scapulă. Se inseră pe olecranul ulnei și realizează extensia antebrațului la nivelul cotului. Coracobrahialul este localizat anterior; se întinde de la scapulă la humerus și intervine în flexia și adducția brațului.

Al patrulea mușchi al brațului este brahialul. El își are originea la nivelul suprafeței anterioare a humerusului și se inseră pe tuberozitatea proximală a ulnei. Brahialul flectează brațul la nivelul cotului.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Brahialul flectează antebrațul, la cot; „flectează brațul la nivelul cotului” înseamnă același lucru. Fără „la nivelul cotului”, „flexia brațului” e mișcarea de la umăr, a deltoidului și a coracobrahialului, pe care brahialul n-o face.

Figura nr. 9.5. Mușchii anteriori ai umărului și ai brațului.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Subscapularul stă pe fața anterioară (costală) a scapulei, cu fibrele convergând din toată fosa spre humerus.

• Cele două capete ale bicepsului sunt separate sus și se unesc într-un singur pântece mai jos: capul lung urcă peste articulația umărului spre tuberculul supraglenoidal, capul scurt pornește de pe apofiza coracoidă.

• Coracobrahialul e medial de capul scurt al bicepsului și e cel mai scurt dintre cei trei mușchi care pornesc din regiunea coracoidiană: se termină pe humerus la jumătatea brațului, mult mai sus decât bicepsul.

• Deltoidul acoperă articulația umărului și porțiunea superioară a ambelor capete ale bicepsului, deci originea capului lung nu se vede la suprafață.

• Brahialul iese la vedere doar pe cele două margini ale bicepsului, câte un punct de fiecare parte a tendonului, la nivelul cotului.

Tabelul nr. 9.2. Mușchii umărului și ai brațului.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Inserția dorsalului mare se dă și „creasta tuberculului mic”, și „șanțul intertubercular”. Pectoralul mare se inseră pe creasta tuberculului mare.

Mușchii antebrațului, ai încheieturii mâinii și ai mâinii

Mulți dintre mușchii brațului se continuă pe antebraț: bicepsul brahial, tricepsul brahial și brahialul. Un alt mușchi este brahioradialul, cu originea la marginea laterală a humerusului și inserția pe suprafața laterală a radiusului; el flectează antebrațul la nivelul cotului.

Supinatorul își are originea pe epicondilul lateral al humerusului, iar inserția în regiunea superioară a radiusului. El produce supinația, adică rotația antebrațului astfel încât palma să fie îndreptată spre anterior. Alți mușchi ai antebrațului sunt pronatorul rotund și pronatorul pătrat; ambii rotesc antebrațul înspre linia mediană.

Mulți dintre mușchii antebrațului au tendoane ce se întind înspre încheietura mâinii și apoi înspre degete, servind ca flexori și extensori puternici ai degetelor:

• Flexia la nivelul încheieturii e realizată de flexorul radial al carpului și de flexorul ulnar al carpului.

• Extensia e realizată de extensorul radial lung al carpului, de extensorul radial scurt al carpului și de extensorul ulnar al carpului. Acești mușchi permit și abducția și adducția încheieturii. Mușchii flexori formează o masă musculară, o parte dintre ei având originea pe epicondilul medial al humerusului, în timp ce extensorii își au originea în parte pe epicondilul lateral.

Mâna, inclusiv degetele, poate executa mișcări de flexie, extensie, adducție și abducție. La baza policelui există niște mușchi scurți ce îi permit acestuia să atingă vârfurile fiecăruia dintre celelalte degete. Această proprietate se numește opozabilitate și este caracteristică omului. Degetul mic are, de asemenea, mușchi scurți care adâncesc palma, astfel încât policele și degetul mic să se poată atinge.

Mișcarea degetelor este realizată de mai mulți flexori și extensori. Mușchii interosoși dorsali permit abducția degetelor. La mișcările fiecărui deget contribuie și tendoanele mușchilor lungi ai antebrațului, care se inseră pe degete. Tendoanele sunt acoperite de tecile sinoviale.

COMPLETARE: Tecile sinoviale secretă lichid sinovial, care limitează frecarea tendonului în mișcare.

Figura nr. 9.6. Mușchii antebrațului, ai încheieturii mâinii și ai degetelor. (a) Vedere anterioară. (b) Vedere posterioară.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Antebrațul apare pe ambele fețe, același membru întors: flexorii în (a), extensorii în (b).

• Flexorii degetelor sunt în două straturi suprapuse: flexorul profund stă sub cel superficial. Tot în (a), lângă ei, e palmarul lung.

• Brahioradialul e mușchiul cel mai lateral al antebrațului, pe toată lungimea lui.

• Pronatorul rotund e cel mai proximal dintre mușchii antebrațului anterior și traversează oblic dinspre partea medială a cotului spre radius: traiectul lui e chiar mecanismul pronației.

• Tendoanele extensorului degetelor se răsfiră peste dosul mâinii, iar extensorul degetului mic are tendon propriu, doar pentru degetul V.

• Abductorul lung al policelui iese de sub ceilalți extensori și le încrucișează oblic tendoanele spre baza policelui.

• Extensorii carpului sunt trei: lungul radial, scurtul radial și cel ulnar.

• Radiusul e lateral, ulna medială, pe toată lungimea antebrațului; humerusul apare doar la nivelul cotului.