Fiziologia organelor de reproducere

Testiculul, gonada masculină, și ovarul, gonada feminină, sunt glande mixte: exocrine, asigurând formarea gameților, și endocrine, prin secreția hormonilor sexuali.

Activitatea lor devine evidentă în timpul perioadei de creștere și dezvoltare, și anume la pubertate. Aceasta este definită drept perioada în care funcția gametogenetică și endocrină a gonadelor atinge un stadiu de dezvoltare care face posibilă funcția de reproducere. Instalarea pubertății este consecința modificărilor survenite la nivelul secreției hormonilor gonadotropi, care controlează dezvoltarea morfologică și funcțională a gonadelor și, legat de aceasta, modificările somatice și comportamentale complexe.

Ovarul

Ovarul prezintă, ca și testiculul, o dublă activitate: formarea gameților și secreția internă.

Formarea foliculilor maturi și ovulația

Fiecare ovar conține, la naștere, câteva sute de mii de foliculi primordiali. Dintre aceștia, numai 300-400, câte unul pe lună, începând cu pubertatea și terminând cu menopauza, vor ajunge la maturație.

REȚINE: Rezerva se face înainte de naștere, nu după: procesul începe încă din viața intrauterină, iar de la naștere până la pubertate foliculii conțin numai ovocite de ordinul I.
Din câteva sute de mii de foliculi primordiali prezenți la naștere ajung la maturație numai 300-400, câte unul pe lună, de la pubertate până la menopauză.

Procesul de creștere și maturație foliculară este ciclic. Ciclul ovarian este însoțit de modificări la nivelul uterului, vaginului și glandelor mamare. Durata medie a unui ciclu genital la femeie este de 28 de zile, și de aceea el se mai numește ciclul menstrual.

Schematic, distingem în cadrul ciclului ovarian două perioade: preovulatorie, care durează din ziua 1 până în ziua a 14-a a ciclului, și postovulatorie, care se întinde din ziua a 15-a până în prima zi a menstruației, după care ciclul se reia.

În perioada preovulatorie au loc diviziuni ecuaționale și reducționale la nivelul ovocitului. Acesta străbate mai multe etape, de la ovogonie, diploidă, la ovulul matur, haploid. Pe măsură ce ovulul se maturează, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian, care se umple cu lichid folicular. În ziua a 14-a, foliculul se rupe și ovulul este expulzat în cavitatea abdominală, adică are loc ovulația, de unde este preluat de trompa uterină. După ovulație, foliculul ovarian se transformă în corp galben.

În foliculul de Graaf, ovocitul este înconjurat, dinspre centru spre exterior, de zona pellucida și de coroana radiata, iar ansamblul stă lipit de peretele foliculului, nu în mijlocul cavității. La ovulație, ovocitul părăsește foliculul păstrând în jur aceste învelișuri, împreună cu lichid folicular.

Figura nr. 105. Anatomia ovarului, cu foliculii în stadii succesive.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Ovarul nu conține un folicul, ci toate stadiile deodată, fiindcă procesul e ciclic și în fiecare lună pornește altul. Lanțul se citește în ordine: foliculii primordiali, minusculi, foliculul primar, foliculul secundar, în care apare cavitatea, și foliculul de Graaf, în care cavitatea a ajuns să ocupe aproape tot. La capăt e ovulația. După ea, foliculul rupt se transformă în corp galben, iar involuția lui e arătată prin trei formațiuni de mărimi descrescânde, nu prin una singură.

• Foliculii ocupă numai zona periferică a ovarului, adică zona corticală; medulara nu conține foliculi.

• Cavitatea foliculară apare de la foliculul secundar și ocupă cea mai mare parte a foliculului de Graaf.

• În foliculul de Graaf, concentric dinspre centru spre exterior: ovocit, zona pellucida, coroana radiata.

• Ovocitul cu cele două învelișuri stă lipit de peretele foliculului, nu în mijlocul cavității.

• Ovocitul expulzat își păstrează în jur aceleași învelișuri, deci pleacă din folicul îmbrăcat, nu gol.

• Corpul galben se formează din foliculul rupt și se micșorează în trepte, ceea ce e chiar involuția lui.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Zona pellucida și coroana radiata există în manual numai ca etichete în legenda acestei figuri. Textul curent nu le numește niciodată, deși ele sunt exact cele două învelișuri cu care ovocitul părăsește foliculul. Legenda unei figuri este materie la fel ca textul, iar aici e singurul loc în care cele două apar.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Corpul alb nu apare pe planșă. Cele trei formațiuni din partea de jos rămân toate galbene, oricât se micșorează. Transformarea corpului galben în corp alb este afirmată doar de text, iar un enunț de tip „pe figură se identifică și corpul alb” este fals.

Creșterea și maturarea foliculului sunt stimulate de FSH. Ovulația și formarea corpului galben sunt stimulate de LH. Hipofiza anterioară secretă cantități mult crescute de LH pentru o perioadă de 1-2 zile, începând cu 24-48 de ore înainte de ovulație, fenomen însoțit și de un vârf preovulator mic al FSH.

Cauza acestei creșteri bruște a secreției de gonadotropine este insuficient cunoscută, dar câteva dintre cauzele posibile sunt:

1. în acest moment al ciclului, estrogenul are efect de feedback pozitiv, stimulând secreția pituitară a gonadotropinelor, fenomen aflat în contradicție cu efectul său normal de feedback negativ, care intervine în restul ciclului lunar feminin;

2. anumite celule foliculare încep să secrete progesteron în cantități mici, dar în creștere, cu aproximativ o zi înaintea vârfului preovulator al LH, și s-a presupus că acesta poate fi factorul care stimulează secreția excesivă de LH.

Indiferent de cauză, fără acest vârf preovulator de LH, ovulația nu poate avea loc.

COMPLETARE: Feedback pozitiv apare într-un singur caz din toată materia: chiar înainte de ovulație, când LH-ul urcă masiv. În mod normal, atâta LH ar trebui să inhibe GRH-ul hipotalamic, dar aici hipotalamusul secretă și mai mult, ca să împingă ovarul spre ovulație.

REȚINE: Împărțirea comenzii hormonale, exact cum se cere la grilă:
FSH stimulează creșterea și maturarea foliculului.
LH stimulează ovulația și formarea corpului galben.
LH plus prolactina stimulează secreția corpului galben.
La bărbat, FSH stimulează spermatogeneza, iar LH comandă secreția de testosteron.

Ovogeneza

Ovogeneza parcurge trei etape de diviziune, iar la fiecare dintre ele se pierde câte un globul polar, care degenerează.

1. Diviziune mitotică. Ovogonia, diploidă, dă un singur ovocit primar, de ordinul I, diploid. Ovocitul primar este mai mare decât ovogonia.

2. Diviziune meiotică. Ovocitul primar dă ovocitul secundar, de ordinul II, haploid, și primul globul polar, care degenerează. Aici se face reducerea ploidiei.

3. A doua diviziune. Ovocitul secundar, pătruns de spermatozoid, dă zigotul și al doilea globul polar, tot degenerat.

Ambele diviziuni care urmează primeia sunt inegale: celula mare păstrează aproape toată citoplasma, iar globulul polar rămâne minuscul, raportul de arie fiind de circa 17 la 1. Din tot procesul rezultă o singură celulă mare și doi globuli polari.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Toată ovogeneza, cu cele trei etape, cu numele celulelor și cu ploidiile, există în manual numai în figură. Textul curent o rezumă într-un singur rând, „de la ovogonie, diploidă, la ovulul matur, haploid”. Cine învață exclusiv din textul curent nu află nici numele ovocitului primar și secundar, nici globulii polari, nici unde anume se face reducerea ploidiei.

Figura nr. 106. Ovogeneza, pe cele trei etape de diviziune.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Ovogeneza are trei etape de diviziune și un singur produs. Prima e mitotică și dă o singură celulă, ovocitul primar, mai mare decât ovogonia din care a ieșit. A doua înjumătățește garnitura de cromozomi, iar de aici încolo împărțirea nu mai e la fel: celula mare păstrează aproape toată citoplasma, iar cealaltă, globulul polar, rămâne de circa șaptesprezece ori mai mică și degenerează. A treia diviziune nu pornește singură, ci abia după ce spermatozoidul pătrunde în ovocitul secundar, așa că din ea iese direct zigotul, fără nicio celulă intermediară.

• Etapa I, mitotică: ovogonia, diploidă, dă un singur ovocit primar, de ordinul I, tot diploid.

• Ovocitul primar e mai mare decât ovogonia.

• Etapa II, meiotică: ovocitul primar dă ovocitul secundar, de ordinul II, haploid, plus primul globul polar, care degenerează. Reducerea ploidiei se face aici, nicăieri altundeva.

• Etapa III: ovocitul secundar, pătruns de spermatozoid, dă zigotul și al doilea globul polar, tot degenerat.

• La niciuna dintre cele trei etape nu ies două sau patru celule funcționale: la fiecare rămâne o singură celulă mare.

• Ambele diviziuni de după prima sunt inegale, cu un raport de arie de circa 17 la 1 între celula mare și globulul polar.

• Din tot procesul rezultă o singură celulă mare și doi globuli polari.

• Globulii polari nu au nicio continuare: degenerează amândoi.

COMPLETARE: Ovulul nu e totuna cu ovocitul secundar. Ovul se cheamă ovocitul secundar după ce a fost fecundat.

CAPCANĂ DE GRILĂ: La ovulație se expulzează ovocitul secundar, nu ovulul, iar pe planșă între spermatozoid și zigot nu există nicio celulă intermediară numită „ovul matur”. Textul curent, în schimb, spune că „ovulul este expulzat în cavitatea abdominală” și că ovocitul ajunge „la ovulul matur, haploid”. Sunt două formulări incompatibile ale aceluiași manual, amândouă tipărite. Reține-le pe amândouă și răspunde după cum e construit enunțul.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Legenda dă ploidia numai pentru trei celule: ovogonia, diploidă, ovocitul primar, diploid, și ovocitul secundar, haploid. Ploidia globulilor polari, a spermatozoidului și a zigotului nu este scrisă nicăieri, nici în legendă, nici în text.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Eroare în planșa manualului. Etapa a treia este numită în legendă „a doua diviziune mitotică”, deși ea este a doua diviziune a meiozei, cea ecuațională, care încheie meioza începută la etapa a doua și elimină al doilea globul polar. Varianta tipărită rămâne cea de examen, dar ea contrazice chiar textul de alături, care vorbește despre „diviziuni ecuaționale și reducționale”.

Secreția internă a ovarului

Pereții foliculului ovarian prezintă două teci celulare, una internă și alta externă. În perioada preovulatorie, celulele tecii interne secretă hormonii sexuali feminini, estrogeni și progesteron. Secreția acestor hormoni este stimulată de FSH și LH.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Manualul pune și progesteronul pe seama tecii interne, încă din perioada preovulatorie, deși mai jos leagă progesteronul de corpul galben, adică de faza a doua. Sunt două afirmații tipărite, în același subcapitol. La grilă răspunde după text, nu după schema generală a ciclului.

Acțiunea estrogenilor este de a stimula dezvoltarea organelor genitale feminine, a mucoasei uterine și a glandelor mamare, apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femeie, precum și comportamentul sexual feminin. Asupra scheletului, estrogenii favorizează activitatea osteoblastică și unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi, creșterea încetând mai repede decât la bărbat; tot lor li se datorează dispunerea caracteristică a țesutului adipos subcutanat.

În faza a doua a ciclului, rolul de secreție internă îl îndeplinește corpul galben. Acesta secretă atât hormoni estrogeni, cât și progesteron, hormonul care favorizează păstrarea sarcinii. Secreția corpului galben este stimulată de LH și prolactină. Corpul galben nefecundat involuează după 10 zile și se transformă în corp alb. Dacă ovulul a fost fecundat, activitatea corpului galben se prelungește cu încă trei luni.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Manualul scrie „corpul galben nefecundat involuează după 10 zile”. Formularea e improprie, fiindcă nu corpul galben este cel fecundat, ci ovulul; corect ar fi „dacă ovulul rămâne nefecundat, atunci corpul galben involuează”. Varianta tipărită rămâne însă cea după care se corectează grila, deci nu o respinge într-un enunț.

Progesteronul determină modificări histologice și secretorii la nivelul mucoasei uterine, pe care o pregătește în vederea fixării oului, adică a nidării. Dacă fecundația nu a avut loc, ovulul se elimină în ziua a 19-a, a 20-a a ciclului, iar secreția corpului galben scade brusc în ziua a 26-a. La nivelul mucoasei uterine se produc modificări vasculare, urmate de necroză și hemoragie, care determină pierderea de sânge menstrual. În timpul sarcinii, corticosuprarenala și placenta secretă, de asemenea, estrogeni și progesteron.

REȚINE: Ovocitul secundar nefecundat nu își mai încheie a doua diviziune: rămâne așa cum a fost expulzat și este eliminat.
Estrogenii și progesteronul nu vin numai din ovar: în timpul sarcinii îi secretă și corticosuprarenala, și placenta.

Tabelul nr. 11.2. Reperele ciclului genital feminin, așa cum le dă manualul.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Două cifre tipărite ale manualului nu se pot împăca. Ovulația e în ziua a 14-a, iar ovulul „rămâne viabil și capabil de a fi fecundat nu mai mult de 24 de ore după ce a fost expulzat din ovar”; cu toate astea, „dacă fecundația nu a avut loc, ovulul se elimină în ziua a 19-a, a 20-a a ciclului”. Ambele fraze sunt materie. Nu tranșa între ele: răspunde după cum e formulat enunțul.

Reglarea secreției ovariene

Reglarea secreției ovariene se face la fel ca a altor glande periferice, prin feedback negativ hipotalamo-hipofizo-ovarian. Hipotalamusul eliberează GRH, hormonul de eliberare a gonadotropinelor, secretat de regiunea mediană a hipotalamusului și cu efect asupra hipofizei anterioare; adenohipofiza răspunde cu FSH și LH, iar hormonii ovarieni se întorc și la hipofiză, și la hipotalamus.

Figura nr. 107. Reglarea secreției ovariene, axul hipotalamo-hipofizo-ovarian.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Axul are trei etaje și un singur sens de coborâre: hipotalamusul trimite GRH la adenohipofiză, adenohipofiza răspunde cu FSH și LH, iar acestea două ajung la ovar. Ce merită urmărit e că cele două gonadotropine nu au aceeași țintă în ovar: FSH ajunge la foliculii din interior, pe care îi crește și îi maturează, iar LH la foliculul deja rupt de la suprafață, cel care devine corp galben. Întoarcerea se face pe două niveluri deodată, fiindcă hormonii ovarieni ajung și la adenohipofiză, și la hipotalamus.

• GRH pleacă de la hipotalamus și acționează pe adenohipofiză, nu pe lobul posterior al hipofizei.

• Lobul posterior al hipofizei rămâne în afara acestui ax: gonadotropinele vin numai de la adenohipofiză.

• Adenohipofiza dă cele două gonadotropine, FSH și LH.

• FSH ajunge la foliculii din interiorul ovarului și el e cel care stimulează creșterea și maturarea foliculului.

• LH ajunge la foliculul rupt de la suprafața ovarului și el comandă ovulația și formarea corpului galben.

• Corpul galben se află la suprafața ovarului, acolo unde s-a rupt foliculul.

• Ovocitul e în afara ovarului, deci momentul surprins e cel de după ovulație.

• Feedbackul urcă pe două căi, nu pe una: estrogenul și progesteronul ajung și la adenohipofiză, și la hipotalamus.

COMPLETARE: GRH este singurul hormon de eliberare numit în manual, dar mai există și alții, de exemplu TRH, hormonul de eliberare a tireostimulinei, și GhRH, hormonul de eliberare a hormonului de creștere.

COMPLETARE: În practică, oricare hormon hipofizar, trop sau nu, are în hipotalamus un hormon care îi urcă sau îi coboară secreția.

COMPLETARE: Feedback negativ, un exemplu: când T3 și T4 sunt în cantitate mare în sânge, hipotalamusul scade TRH, TSH-ul hipofizar scade după el, iar la capăt se eliberează și se sintetizează mai puțin T3 și T4.

COMPLETARE: Prin feedback, hormonii ajung și la hipofiză, și la hipotalamus. Fac excepție cei pancreatici și cei paratiroidieni, fiindcă nici hipofiza, nici hipotalamusul nu au vreun efect asupra pancreasului endocrin sau a paratiroidelor.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Poziția etichetelor FSH și LH nu înseamnă nimic. Pe planșa reglării testosteronului ele sunt inversate, LH în stânga și FSH în dreapta, iar cele două săgeți verzi chiar se încrucișează. Cine memorează „FSH e cel din stânga” greșește pe cealaltă planșă.

Menopauza

La vârsta de 40-50 de ani, ciclurile sexuale ale femeii devin neregulate și la multe dintre ele ovulația nu se mai produce. După câteva luni sau câțiva ani, ciclurile se întrerup complet. Această încetare a ciclurilor se numește menopauză, iar cauza ei o reprezintă epuizarea ovarelor.

Fertilitatea feminină

Ovulul rămâne viabil și capabil de a fi fecundat nu mai mult de 24 de ore după ce a fost expulzat din ovar. Pe de altă parte, câțiva spermatozoizi pot rămâne viabili în tractul genital feminin până la 72 de ore, deși cei mai mulți dintre ei nu rezistă mai mult de 24 de ore. Prin urmare, pentru ca fecundația să aibă loc, contactul sexual trebuie să se producă în intervalul de o zi înainte de ovulație până la o zi după aceasta.

REȚINE: Fereastra fertilă se calculează din două durate diferite: ovulul rezistă 24 de ore, spermatozoizii până la 72 de ore. Intervalul cerut de manual este însă mai strâns decât suma lor: de la o zi înainte de ovulație până la o zi după.

Integrarea la nivelul sistemului nervos a actului sexual feminin. Impulsurile senzoriale sexuale sunt transmise către segmentele sacrate ale măduvei spinării. Odată ajunse acolo, ele sunt transmise către encefal, iar unele reflexe integrate la nivel medular sacrat și lombar determină parțial reacțiile sexuale feminine.

Testiculul

Testiculul îndeplinește în organism două funcții, una exocrină și una endocrină.

Funcția spermatogenetică

Funcția spermatogenetică este funcția exocrină a testiculului, are loc la nivelul tubului seminifer și începe cu pubertatea. Procesul se desfășoară în mai multe etape de diviziune ecuațională și apoi reducțională, pornind de la celulele primordiale, spermatogoniile, diploide, și ajungând la celulele mature, gameții masculini, spermiile, haploide.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Manualul scrie, și la ovar, și la testicul, „diviziuni ecuaționale și reducționale”, iar la testicul chiar „ecuațională și apoi reducțională”. În meioză ordinea este invers: prima diviziune este cea reducțională, a doua este cea ecuațională. Formularea tipărită rămâne răspunsul de examen, dar nu construi pe ea o regulă de genetică.

Spermatogeneza

Spermatogeneza parcurge tot trei etape de diviziune, dar rezultatul este exact opus celui de la ovogeneză: diviziunile sunt egale, iar la capăt rămân patru celule funcționale, nu una.

1. Diviziune mitotică. Spermatogonia, diploidă, dă un singur spermatocit primar, de ordinul I, diploid. Spermatocitul primar este mai mare decât spermatogonia.

2. Diviziune meiotică. Spermatocitul primar dă două spermatocite secundare, de ordinul II, haploide, egale între ele.

3. A doua diviziune. Fiecare spermatocit secundar se divide din nou, rezultând patru spermatide, haploide, egale între ele.

Cele patru spermatide se transformă apoi în spermatozoizi, fără să mai treacă printr-o diviziune. Un spermatozoid este format din acrozom, cap, piesă intermediară, numită și gât, flagel și piesă terminală.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Toată spermatogeneza, cu etapele, cu numele celulelor și cu ploidiile, stă tot numai în figură. Textul curent spune doar „mai multe etape de diviziune ecuațională și apoi reducțională”, fără să numească spermatocitul primar, spermatocitul secundar sau spermatida.

Figura nr. 108. Spermatogeneza, cu alcătuirea spermatozoidului.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Spermatogeneza are tot trei etape de diviziune, dar aritmetica ei e opusă celei de la ovogeneză, și tocmai contrastul e materialul de examen. Numărul de celule merge unu, unu, doi, patru: o spermatogonie dă un singur spermatocit primar, acela dă două spermatocite secundare, iar fiecare dintre ele dă câte două spermatide. Toate diviziunile de aici sunt egale, celulele-fiice ies de aceeași mărime, iar la capăt rămân patru celule funcționale, nu una. Ultimul pas nu mai e o diviziune: cele patru spermatide se transformă în spermatozoizi, fără să se mai împartă.

• Etapa I, mitotică: spermatogonia, diploidă, dă un singur spermatocit primar, de ordinul I, tot diploid.

• Spermatocitul primar e mai mare decât spermatogonia.

• Etapa II, meiotică: spermatocitul primar dă două spermatocite secundare, de ordinul II, haploide și egale între ele, deci reducerea ploidiei se face la a doua etapă, ca la ovogeneză.

• Etapa III: fiecare spermatocit secundar se divide din nou și rezultă patru spermatide, haploide.

• Cele patru spermatide sunt egale între ele, spre deosebire de ovogeneză, unde ambele diviziuni de după prima sunt inegale.

• Dintr-un spermatocit primar rezultă patru spermatide și patru spermatozoizi.

• Între spermatide și spermatozoizi nu mai are loc nicio diviziune: e o transformare.

• Acrozomul e partea anterioară a capului, nu un segment separat de el.

• Ordinea antero-posterioară a părților: acrozom, cap, piesă intermediară sau gât, flagel, piesă terminală.

COMPLETARE: Alcătuirea spermatozoidului, enumerată ca listă, este: acrozom, cap, piesă intermediară sau gât, flagel, piesă terminală. Sunt cinci părți numite.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Cele cinci părți ale spermatozoidului sunt scrise în manual numai în legenda acestei figuri, niciodată în textul curent, care se oprește la cuvântul „spermii”. E material clasic de grilă de tip „care nu face parte din”, tocmai fiindcă lista se învață rar.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Ordinea din legendă, „a. cap; b. acrozom”, nu este ordinea antero-posterioară. Acrozomul se află în vârf, deci înaintea restului capului, iar acolada lui este cuprinsă în acolada capului.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Contrastul cu ovogeneza este cel mai cerut lucru din tot capitolul: dintr-un spermatocit primar ies patru celule funcționale, egale între ele, iar dintr-un ovocit primar iese una singură, plus doi globuli polari degenerați.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Eroare în planșa manualului. Ca și la ovogeneză, etapa a treia este numită „a doua diviziune mitotică”, deși ea este a doua diviziune a meiozei. Varianta tipărită rămâne cea de examen, dar termenul corect este cel meiotic.

Tabelul nr. 11.3. Ovogeneza și spermatogeneza, față în față.

MNEMONIC: Numărul de săgeți de pe cele două planșe e tot ce trebuie ținut minte.
La spermatogeneză: 1, 2, 4, adică o celulă, apoi două, apoi patru, toate egale.
La ovogeneză: 1, 1, 1, câte o singură celulă mare la fiecare etapă, plus câte un globul polar aruncat lateral.

Spermiile, adică spermatozoizii, se înmagazinează în epididim, unde își dezvoltă capacitatea de mișcare, și trec apoi în ductul deferent. Își mențin fertilitatea aproximativ o lună și sunt eliminate prin ejaculare.

Ejaculatul mai conține secreția veziculelor seminale, cu rol nutritiv pentru spermatozoizi, și secreție prostatică, cu rolul de a crește fertilitatea și mobilitatea spermatozoizilor. Sperma ejaculată este alcătuită din lichidele provenite din canalele epididimar și deferent, din veziculele seminale, din glanda prostatică și din glandele mucoase, mai ales cele bulbo-uretrale. Spermatogeneza este stimulată de FSH.

REȚINE: Cele două secreții anexe au roluri diferite și se inversează des la grilă: vezicula seminală dă rolul nutritiv, iar prostata crește fertilitatea și mobilitatea.
Spermatozoizii capătă capacitatea de mișcare în epididim, nu în testicul, și își mențin fertilitatea aproximativ o lună.

Efectul numărului de spermatozoizi asupra fertilității. Cantitatea obișnuită de spermă ejaculată la fiecare act sexual este în medie de aproximativ 3,5 mL, iar în fiecare mililitru de spermă se află în medie 120 de milioane de spermatozoizi. Când numărul de spermatozoizi dintr-un mililitru de spermă scade sub 20 de milioane, există posibilitatea ca persoana să fie infertilă.

REȚINE: Trei cifre, toate pe mililitru sau pe ejaculat: 3,5 mL volumul mediu, 120 de milioane de spermatozoizi pe mililitru, sub 20 de milioane pe mililitru pragul de la care apare posibilitatea infertilității. Pragul e pe mililitru, nu pe ejaculat.

Secreția internă a testiculului

Celulele interstițiale testiculare Leydig secretă hormonii androgeni, al căror reprezentant principal este testosteronul. Testiculul secretă și un procent redus de estrogeni.

Testosteronul este un hormon lipidic, cu structură sterolică. Acțiunea sa constă în stimularea creșterii organelor genitale masculine și în apariția caracterelor sexuale secundare la bărbat: dezvoltarea scheletului și a mușchilor, modul de dispunere a părului, vocea, repartiția topografică a grăsimii de rezervă. Testosteronul este un puternic anabolizant proteic și are și efecte de menținere a tonusului epiteliului spermatogenic.

REȚINE: Testosteronul este hormon lipidic, cu structură sterolică. Cuvântul care se strecoară în distractori este „glucidic”, fiindcă restul frazei rămâne corect.
Testiculul nu secretă numai androgeni: manualul îi dă și un procent redus de estrogeni.

Reglarea secreției de testosteron

Reglarea secreției de testosteron se face printr-un mecanism de feedback negativ, sub influența LH hipofizar. Hipersecreția acestui hormon duce la pubertate precoce, iar hiposecreția, la infantilism genital.

Figura nr. 109. Reglarea secreției de testosteron, axul hipotalamo-hipofizo-testicular.

CUM SE CITEȘTE FIGURA: Axul e construit la fel ca la ovar, cu aceleași trei etaje și cu aceiași doi hormoni hipofizari, dar capătul de jos nu mai e simetric. De la ovar se întorceau doi hormoni, estrogenul și progesteronul. De la testicul pleacă un hormon și un produs celular, testosteronul și sperma, adică cele două funcții ale glandei, endocrină și exocrină, puse una lângă alta. Sus, întoarcerea e aceeași: ajunge și la adenohipofiză, și la hipotalamus.

• GRH coboară de la hipotalamus pe adenohipofiză, ca la reglarea ovariană.

• La testicul ajung tot cele două gonadotropine, FSH și LH, fiecare cu ținta ei: FSH stimulează spermatogeneza, LH comandă secreția de testosteron.

• De la testicul pleacă două produse, testosteronul și sperma, adică cel endocrin și cel exocrin.

• Întoarcerea ajunge atât la adenohipofiză, cât și la hipotalamus, ca la ovar.

• Reglarea se face prin feedback negativ, iar hormonul hipofizar sub influența căruia se secretă testosteronul e LH.

CAPCANĂ DE GRILĂ: Sperma e trecută pe planșă ca ieșire a testiculului, alături de testosteron, și e prinsă în aceeași buclă albastră. Sperma nu este hormon și nu face feedback endocrin. Un enunț de tip „testiculul secretă testosteron și spermă” se sprijină pe desen, dar amestecă funcția endocrină cu cea exocrină, pe care textul le separă explicit.

Integrarea la nivelul măduvei spinării a actului sexual masculin. Deși factorii psihici joacă de obicei un rol important în actul sexual masculin și, de fapt, îl pot iniția, activitatea encefalului probabil nu este absolut necesară pentru desfășurarea sa. Prin urmare, actul sexual masculin rezultă din mecanisme reflexe intrinseci, integrate în măduva sacrată și lombară, iar aceste mecanisme pot fi activate prin stimulare sexuală fie psihică, fie directă, fie prin ambele.

REȚINE: Ambele acte sexuale au reflexele integrate în măduva sacrată și lombară. Diferența pe care o cere manualul e alta: la femeie impulsurile senzoriale ajung la segmentele sacrate și de acolo sunt transmise către encefal, în timp ce la bărbat activitatea encefalului nu este absolut necesară.